GriviteiOffice

Client: RADACINI AUTO TRADING
Website: radacini.ro
Date: 2016
Architects: Dorin STEFAN, Adrian ARENDT (architect in charge), Anda STEFAN, arh. Corina FODOR (responsabil de proiect 2014-2016), arh. Teodora DRAGU (responsabil de proiect 2013-2014), Alexandru CORIU,arh. Razvan HAIRUM, arh. Razvan RIZESCU,
Structure: NEO Structural Group / Stefan BURCIU, ing. Rodica BOTIRCA,
M.E.P.: NEO Structural Group / Bogdan AXINTE (sanitare si termice), ing. Alin MUSTATA (electrice)
Photo:   Radu MALASINCU, 
Completion Year: 2016
Project Location: Calea Grivitei nr. 78A, sector 1, Bucuresti, Romania
Site Surface Area: 307,31mp
Total Built Area : 1.010,61mp

PROJECT DESCRIPTION

Zona Buzești-Berzei a trecut recent prin prefigrări determinate de infrastructură. Lărgirea unei căi de circulație bucureștene a determinat demolări, un șantier destul de îndelungat și instalarea în cotidian a unui peisaj construit fragmentat. Familiarizarea cu ruptura a devenit pentru o parte din bucureșteni un fapt comun. Clădirea cu funcțiune mixtă care s-a ridicat pe terenul situat în Calea Griviței colț cu strada Buzești este un semn al regenerării: o intervenție contemporană care chestionează, în cheie de lectură a secolului 20, un semn arhetipal al casei tradiționale, cu acoperiș în două ape.

Printre rupturi, tranziții, conjuncturi, conjugări, declinări și acoperișuri, soluția arhitecturală este o onestă articulare într-un context provocator fin de siècle , intervenția devenind un indiciu al regenerării zonei Zona Buzești-Berzei. Solutia de colț ofera o conjunctură de tranziție și mediere volumetrica intre doua imobile cu regim distinct de inaltime: P+1 si P+4. O consolă generoasă marchează prima secvențî a unui parcurs dinamic printr-un spațiu interior armonizat de o cascadă de supante orientate spre lumina naturală, care penetreaza până in adâncime prin frontonul monumental din sticlă.

Imobilul a constituit pentru arhitecții de la DSBA o provocare arhitecturală situată – așa cum declară arh. Dorin Ștefan – printre rupturi, tranziții, conjuncturi, conjugări, declinări și acoperișuri. Intervenția ocupă o mică suprafață de teren, aflată într-o zonă istorică de tranziție. Calea Griviței rezistă și afirmă încă un fond construit fin de siècle, cu evident șarm rezidențial și un regim de înălțime relativ scăzut. În momentul intersectării cu strada Berzei, își schimbă prospectul atât ca înălțime, cât și stilistic (densitatea de clădiri art deco se aglomerează spre cinematograful Dacia). Iată de ce colțul are deja o ruptură de cornișă și de identitate urbană.

Parcela de colț reprezintă – la rându-i – o conjunctură de ruptură volumetrică între două clădiri P+1 și P+4. Imobilul cu funcțiune mixtă își asumă declarat tema de a realiza și concilia volumetric un racord pe colț. Consola generoasă a frontonului principal, care plutește peste colțul teșit la 45 de grade, generează o secvență de intrare echilibrată: un spațiu acoperit care devine de fapt pridvorul urban al parterului.

Expresia majoră a clădirii este dată de acoperișul în două ape care glisează atât în plan vertical, cât și în plan orizontal. Casa este, astfel, un acoperiș extins. La exterior, volumul definit de cele trei corpuri echivalente articulate este integral învelit de tablă, element care coboară mut și neutru din acoperiș, pe pereții verticali ai fațadei.

Fondul construit al zonei din imediata vecinătate face parte din zona protejată și este acoperit exclusiv cu tablă zincată. Opțiunea arhitecților pentru tablă denotă un gest clar, capabil să genereze o imagine armonios integrată în context, prin modestia materialului de finisaj.

La interior, o cascadă de supante se deschide în hol, spre lumina naturală, care pătrunde prin frontonul monumental din sticlă, fiind eliberat de orice obstacol, pe înălțimea a trei nivele. Această strategie spațială rezolvă un interior relativ redus, condensat compozițional într-o carcasă mult mai mare. Prin decalarea celor trei corpuri constituente și articularea lor, se diminuează semnificativ prezența masei construite. Lumina pătrunde prin fantele glisării acoperișului, măturând și texturând gradual la interior pereții albi. Griviței colț cu Buzești devine, prin intervenția arhitecturală realizată recent, un punct de regenerare într-o zonă dificilă, interpretare a unei forme arhetipale onest articulată în context.

…………………………………………….

The building is situated on a small piece of land in the transitory historic area of Bucharest, at the corners of Calea Grivitei and Buzesti Street. Because the built background of the nearby area is part of a protected zone, the building had to be conceived as a connective node that supports the urban regeneration of a difficult historic areal. 
The shape of the building is an interpretation of forms and materials defined by three articulated and off-set volumes, projecting the image of houses that gradually come into a lively dialogue with each other. This dynamic and compact housing covers the small and condensed space by organizing it in a cascade of withdrawals and light. The offsetting and sliding of the volumes results in a significantly diminished imprint of the built mass.

The multifunctional building is raised on a corner representing the rupture of the cornice and the disruption of urban identity. The corner plot balances the volumetric fraction of two buildings and the changing prospect between heights and architectural styles. While Calea Grivitei asserts its ‘fin de siècle’ characteristics of the built environment, with residential charm and a relatively low height regime, the intersection with Buzesti Street changes the urban prospect due to increase in height and the growing density of art deco buildings. 
The ruptures, discontinuities, transitions, conjectures and roofing elements have inspired us to realize, conciliate and harmonize the volumetric dimension of the corner connection. The main expression of the building is generated by the archetypal image of traditional houses with two waters roof. Its vertical and horizontal slides transform the entire building into an extended roof. The generous console of the main front floats over the 45 degrees beveled corner, as the sequential and balanced entry generates a space recalling the urban porch of the ground floor.

Because the building is based on successive withdrawals that start from the first floor, the structure resembles an ellipse quarter in plan designed in a dual system of concrete frames and walls. The interior partitions are made of glass, masonry and plasterboard. The facades and the roof are covered with folded galvanized sheets, in a gesture of courtesy to the historic area it is now part of. The light penetrates the interior through the marginal glass slots resulted by offsetting the volumes and through the wide glass façade which opens to the intersection of the two streets. 

Leave a Reply

Your email address will not be published.