Architects: Dorin STEFAN, ciprian MANDA, Bogdan CHIPARA, Anda STEFAN, Ioan POPA[pictor], Virgil Scripcariu [sculptor], Ioan POPA[ctitor], Jan Nicolae[Preot],
Structure: eng.ioanZAGAICAN
Photo: Anda STEFAN,
Completion Year: 2015
Project Location: Cartierul Nou Alba Iulia/Romania
Gross Above Area: 288 sqm [1 floor]
Descrierea Proiectului
Prin forma sa nuanțată, biserica amintește evoluția în timp a edificiilor de cult, de la simplitatea geometrică a planurilor bazilicale romane la complexitatea rezultată ulterior prin curbarea liniilor și adăugarea progresivă a navelor și nișelor bizantine. Urmărind privirea credincioșilor care se apleaca spre pamant pentru a se ridica apoi spre ceruri, planul dreptunghiular de la baza construcției devine treflat înspre cornișă. În mod simbolic, construcția este structurată pe un modul de 12, căci are 12m lățime, 12m înălțime și 24m lungime. Edificiul este gandit ca o cutie de rezonanță în interiorul căreia are loc misterul. Ca și în cazul mănăstirilor de pe vremea lui Ștefan cel Mare, taina care se infaptuieste la interior prin intermediul picturilor de pe ziduri se va raspandi in cele patru zari ca o unda de speranta. Iluminarea bisericii se face intenționat prin fante prevăzute în acoperiș și în zona cornișei, pentru a nu afecta continuitatea pereților si implicit a picturilor. Prelungirea frontală a acoperirii redă prin unduirea sa lină aripa unui înger. Intenția a fost de a crea un spațiu de adunare, în care oamenii să se simtă protejați, în siguranță.(text Irina Rotaru)
Cu alte cuvinte, este vorba de o metaforă care amalgamează în structura sa volumetria subtilă a unei nave-chivot cu simbolistica antropologică a convertirii. Receptacolul cruciform al locaşului devine un vas al luminii, un spaţiu al proslăvirii şi al transparenţei unei frumuseţi organizate iconografic, palatul dumnezeiescului ospăţ. Aripa îngerului ocrotitor al bisericii cheamă cu delicateţe în intrândul arhetipal al pridvorului care comportă şi el o bogată simbolistică maternă, paradisiacă/protologică şi eshatologică. Raportul dintre corpul puternic al locaşului şi acoperişul plutind pare să redea odihna sau umbrirea Duhului Sfânt peste Trupul lui Hristos.(text Pr.Prof. Jan Nicolae)
Ideea care a stat la baza acestei insolite ctitorii este aceea că “străvechea noutate” a propovăduirii Bisericii este incompatibilă cu stereotipul de orice tip, inclusiv cel arhitectonic, iar depăşirea impasului tautologiei stilistice poate fi un semn al metanoiei în planul vieţii duhovniceşti a eclesiei dreptmăritoare. (text Prof.arhitect Augustin IOAN)
Am încercat cumva să revin la origini, la rădăcinile spațiului sacru. La început, creștinismul era practicat în familie. Taina se întâmpla acasă, în acea comunitate de bază. Odată cu răspândirea și oficializarea religiei, spațiul de întâlnire s-a mutat în construcția polivalentă din acea vreme, adică bazilica. Primul loc comun important era deci un spațiu perfect dreptunghiular, iar transformarea sa într-un spațiu semnificativ a făcut să apară crucea în plan. M-am gândit ca și în biserica propusă de noi spațiul în care intri să fie unul dreptunghiular, iar apoi să ridici ochii către cer și să vezi crucea. Acesta este un element fundamental al proiectului: pereții se evazau, și planul se transforma pe înălțime, iar la întâlnirea dintre pereți și plafon se năștea crucea. In 2007, când am primit un telefon de la preotul Jan Nicolae din Alba Iulia si astfel a inceput proiectul. Fanta orizontală a fost de la început foarte importantă – ea reinterpretează cumva suspendarea cupolei de la Sfânta Sofia,Comanda a fost preluată de către pictorul Ioan Popa, fost ucenic și colaborator al lui Sorin Dumitrescu.
S-a propus soluția unei structuri verticale care să ghideze schimbările progresive în geometria pereților. De fapt, aceștia au devenit un fel de sandvici: la mijloc o structură metalică din profile I de 20 de cm, iar către interior și exterior placaje de zidărie de câte o cărămidă (25 de cm). Peretele total ajunge la aproape 75 de cm. Într-o primă etapă s-a realizat complet osatura, după care aceasta a fost progresiv îmbrăcată de straturi. Se construia cam un metru de zidărie, apoi se turna betonul și așa mai departe.
Leave a Reply